Biserica Fortificata din Viscri

Orar de Vizitare: 24 din 24

Taxa de Vizitare: 0 lei

Taxa Foto: 0 lei

Telefon: -

Galerie Foto

Harta Localizare

GPS: 46.054679 LAT 25.088721 LONG


Asezare: Viscri, jud. Brasov, Transilvania, Romania

Denumire:

Biserica Fortificata din Viscri

Datare:

Observatie: Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserica, incinta fortificata, cu drum de aparare, doua turnuri, doua bastioane, turn de poarta este monument istoric, cod LMI BV-II-a-A-11843. Din anul 1999 biserica face parte din patrimoniul mondial UNESCO.


Biserica Fortificata din Viscri - Prezentare


Biserica evanghelica fortificata din Viscri, comuna Bunesti, judetul Brasov, a fost construita in secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datata din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserica, incinta fortificata, cu drum de aparare, doua turnuri, doua bastioane, turn de poarta este monument istoric, cod LMI BV-II-a-A-11843. Din anul 1999 biserica face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Biserica-sala a fost construita de secui si ulterior a fost preluata de sasi. Biserica a fost fortificata in secolul al XV-lea si transformata intr-o biserica fortificata cu turnuri, bastioane si doua ziduri de aparare.



Biserica Fortificata din Viscri - Istoric

In Viscri mai dainuie, bine conservata, una dintre cele mai pitoresti si - in pofida dimensiunilor nu prea mari - monumentale cetati taranesti sasesti, ce cuprinde intre zidurile sale una dintre putinele biserici-sala romanice ale secolului XIII. Particularitatile monumentului au preocupat pe multi cercetatori iar enigmele lui au putut fi dezlegate abia prin sapaturile intreprinse in 1970-1971 de catre arheologul Mariana Dumitrache, care prezinta rezultatele lor intr-un studiu amplu Cercetari arheologice si ale istoriei arhitecturii in zona Rupei, aparut in Forschungen zur Volks-und Landeskunde, vol. 21, nr. 2, 1978. In prezentarea monumentului preluam cele constatate asupra istoriei constructiei, concluzii obtinute pe baza investigatiilor cercetatoarei.


Pozitia retrasa a asezarii explica si aparitia sa relativ tarzie in documente. Abia pe la 1400, "Alba ecclesia" (alias Viscri) apare intr-un registru al localitatilor pentru plata impozitului datorat episcopatului, al comitatului de Rupea (Kosd). Pe la 1500, Viscri este enumerata printre comunele libere ale Scaunului de Rupea, cu 51 de gospodarii, trei pastori, un dascal si doi saraci. Aici, ca si in alte comune, vechimea bisericii confirma ca asezarea colonistilor germani a luat fiinta la sfarsitul secolului XII cand a fost colonizata si partea apuseana a viitorului Scaun al Rupei. Biserica-sala romanica, cum mai exista in zona Rupei doar in Homorod (biserica-sala din Crit apartinea deja stilului de trecere de la romanic la gotic), a avut o predecesoare care a fost partial inclusa in aceast edificiu. Colonistii germani (care s-au asezat in Viscri ca imigranti dupa domnia regelui Geza al II-lea, adica dupa 1162, ca "alii Flandrenses", in ultimul sfert al secolului XII) au gasit pe promontoriul din nord-estul comunei actuale o mica capela. Aceasta era construita din calcar alb-verzui, avea forma rectangulara, cu absida semicirculara spre rasarit, iar unicele podoabe erau pietrele cubice ecarisate ce formau colturile salii si inceputul absidei, o arcada semicirculara a intrarii sudice. Sala avea un tavan plat, absida o semicalota (lungimea capelei era de 13,5 m, a salii de 9,80 m, latimea salii in vest de 7,8 m si in est de 8 m). Dupa piesele descoperite in mormintele dinauntrul si din afara capelei, monede si cercei de tampla de la inceputul secolului XII, aceasta se dateaza intre 1100-1120, ca apartinand unui grup de secui ce pazeau in acest punct granita statului maghiar feudal, inaintea sosirii colonistilor germani.


Existenta capelei parasite a dispensat pe colonisti de truda ridicarii unei bazilici romanice cu trei nave, cum s-au construit in cele mai multe asezari sasesti in decursul secolului XIII pe "pamantul craiesc". Adaptarea capelei s-a efectuat in etape, in concordanta cu evolutia sociala a colonistilor si conditiile istorice respective. Asa cum rezulta din analiza si interpretarea cercetarilor arheologice, capela s-a folosit, in prima etapa a evolutiei asezarii sasesti, fara largire planimetrica, construindu-se doar o tribuna de vest, sustinuta de patru arcade semicirculare, purtate de trei coloane cilindrice. Ipoteza aceasta este sustinuta de cele trei capiteluri romanice datate unanim in prima jumatate a secolului XIII, conservate in corul bisericii. Cel mai mare dintre ele (avand suprafata de 48x48 cm) e asezat pe un segment de coloana, putin scobit pe suprafata superioara, servind drept cristelnita.


Fiecare din laturile rotunjite in partea inferioara, lasand canturile sa apara ca niste ciubuce semicirculare, este decorata, in partea superioara, printr-un scut central putin reliefat si doua jumatati de scuturi laterale, cele doua capiteluri mai mici avand suprafata de 42x44 cm, fiind la fel ornamentate si avand pe una din laturi patru mici scuturi egale. Dupa forma ornamentarii, capitelurile erau vizibile pe toate laturile, deci stateau libere, folosirea lor ca intermediar intre fusurile celor trei coloane si cele patru arcuri ale tribunei fiind foarte plauzibila, nu li se poate gasi o amplasare mai potrivita. Datarea in prima jumatate a secolului XIII ar corespunde si timpului in care asemenea tribune s-au construit - e drept, in alt chip - in bazilicile din zona Sebesului, dar aici ne preocupa functia si nu forma tribunei de vest care, la Garbova si Miercurea, a servit de asemeni unei familii de greavi sasi. Turnul de locuit, construit la 4 m distanta in vest de capela, aminteste donjonul greavilor de la Calnic si Garbova, la fel forma ovala a incintei cu care s-a inconjurat cetatea cuprinzand vechiul cimitir cu capela.


Deoarece Viscri n-a fost niciodata proprietate nobiliara, numai familia greavului, conducatorul obstii satesti, a ridicat turnul de locuinta, in a doua jumatate a secolului XIII spre folosinta personala. Intrucat temelia turnului taie un mormant, avem dovada ca el a fost cladit ulterior capelei, cand locul nu mai servea ca cimitir. De altfel, turnul e construit din alt material decat capela, anume din bazalt gri. Parterul nu are deschideri, poarta o bolta in leagan pe axa est-vest, ca si catul al doilea, legat de cel inferior si de cel superior prin scari de piatra taiate in grosimea zidului. Intrarea semicirculara in turn se afla pe latura estica, accesibila printr-o sara mobila. De la al doilea cat in sus, nivelele aveau metereze inalte de 1.60 m, in nise evazate spre interior, destinate arcasilor.


Catre sfarsitul secolului XIII, stingandu-se probabil familia de greavi, aflam din trei documente ca un magister Akus doreste sa cumpere satul, ceea ce nu s-a intamplat. Cetatea trece, in secolul XIV, in posesia obstii, care modifica mai intai partea estica a capelei, demoland convexitatea absidei si construind, in prelungirea peretilor laterali ai acesteia, un cor devenit trapezoidal, inchis in est, cu absida semicirculara sprijinita de sapte contraforturi. Pe latura nordica a salii, sacristia s-a construit inainte de modificarea corului, caci daca s-ar fi construit dupa ridicarea noului cor ar fi fost adosata acestuia si nu salii. De altfel, sacristia veche, divizata printr-un perete transversal, a fost folosita partial ca osuar. Presupunem ca deja in aceasta faza corul a primit o bolta, peretii de sud si nord prezentand o inclinare ce poate insemna nasterea unei bolti.


A treia perioada de constructie, situata in prima jumatate a secolului XVI, coincide cu fortificarea bisericii. Prin prelungirea peretilor laterali ai capelei s-a racordat biserica-sala la donjon. In parterul sau s-a creat o intrare pe latura estica, devenita acum peretele de vest al bisericii, intrare printr-un toc de piatra in arc frant, cu ambrazura al carei profil - bagheta semicilindrica intre doua cavete - este aproape identic cu ambrazura intrarii din peretele nordic al bisericii-sala din Homorod, cu diferenta ca aici este inchisa semicircular. Prin scarile din grosimea zidului se ajunge la nivelele superioare, in al patrulea nivel, meterezul estic a fost transformat in intrare spre podul bisericii, fiind acoperit, ca toate meterezele turnului, in partea ingusta a nisei, cu lespezi, in cea evazata, cu barne, acoperit de o mica streasina, deasupra careia s-a mai inaltat zidul turnului cu un metru pentru guri de tragere deschise sub acoperisul in piramida scunda. Pentru a putea folosi la tragere si ferestrele mici, in dreptul lor s-a construit o platforma. In partea de vest, prelungita, s-a creat un al doilea portal al salii. Corul si sala au fost boltite in leagan cu penetratii si nervuri de teracota, sistem obisnuit in bisericile sasesti pe la anul 1500.


Pentru intarirea partii de est a bisericii, corul a fost inaltat poligonal si inconjurat de un al doilea rand de contraforturi ce se unesc sus prin arcadele semicirculare pentru a sustine parapetul unui cat de aparare, in spatele arcadelor devansate deschizandu-se masiculiuri. Alte contraforturi s-au adosat laturilor de nord si de sud ale salii, care s-au inclinat sub presiunea boltii, creandu-le astfel o contrapresiune. Aceasta masura de protectie s-a dovedit ineficace, bolta fisurandu-se pe alocuri si devenind periculoasa. In 1743, boltile au fost inlocuite printr-un tavan casetat in sala si unul cu stucatura in cor. Tavanul casetat se acorda cu balustradele de lemn pictate si cu mobilierul bisericii; el e asezat deasupra ferestrelor gotice ale laturii de sud. Concomitent, s-a demolat si catul de aparare de deasupra corului, asezandu-se acoperisul direct peste arcadele de aparare. Forma semicirculara a arcului triumfal s-a dovedit a nu fi romanica; el a fost inaltat pe colturile vechii abside a capelei, arcul propriu-zis fiind din caramida si datand din secolul XVIII. Tot atunci s-a construit noua sacristie pe latura de nord a corului intre doua contraforturi. De aceste transformari aminteste o inscriptie de pe arcul triumfal indicand anul 1743.


Ferestrele actuale ale corului au fost transformate, dar la cercetarea peretilor s-au gasit urme ale unei ferestre romanice in estul absidei, iar ale uneia in arc frant pe latura de sud, ambele datand din timpul transformarii gotice a corului. Mari fragmente de fresce au fost descoperite, dar pictura a fost partial distrusa la inaltarea corului. Peretele de nord al salii ce nu are ferestre a fost de asemenea impodobit cu pictura, careia i s-au suprapus cateva inscriptii. Nisa din peretele de sud al corului a ramas de la vechea absida a capelei, ea fiind boltita cu o arcada din piatra (larga de 38 cm), intradosul ei fiind strabatut in centru de un ciubuc de piatra. Strane cu picturi fitomorfe gotice si renascentiste, datate 1694, sunt asezate de-a lungul peretelui de vest; tribunele de lemn, cu balustradele lor pictate, dateaza din 1717, iar stranele de pe latura de sud din 1783. Acest mobilier pictat rustic confera o nota aparte, intima, interiorului, prezentand totodata o valoare etnografica.


Din incinta ovala a secolului XIII s-au pastrat sectoarele de sud, est si nord-est, zidul din piatra de rau si de camp, atingand intre 5,5-7 m inaltime. Poarta a fost probabil intotdeauna situata in sud-est, drumul urcand spre ea panta lina a promontoriului. In cursul fortificarii, la inceputul secolului al XVI-lea, sectorul sud-estic a fost dotat cu doua turnuri si doua bastioane. Turnul din sud, cu trei nivele si coridor de aparare devansat pe console din lemn, si bastionul de sud sunt unite sub acelasi acoperis un patru ape cu coama lunga si adosate incintei in exterior, ca si bastionul din est. Initial acesta purta acelasi coridor de aparare, in cele trei nivele intrandu-se din curtea cetatii. In secolul XIX bastionul din est si-a pierdut nivelul de aparare, caturile inferioare au fost transformate in locuinte cu incalzire, iar catul superior a servit, pana in anii 1960, pentru pastrat slanina. Nivelele inferioare ale bastionului de sud au fost comasate intr-o singura sala mare, cu intrare pe latura de est, numai catul superior si-a pastrat meterezele late cu chenare din stejar si butuci turnanti ce le puteau inchide. Coridorul de aparare si acoperisul bastionului de sud sunt unite cu cele ale turnului de sud. Turnul de poarta a fost asezat in spatele intrarii, in incinta. Greutatea celor patru caturi este suportata de puternicii pereti laterali si de doua arcuri intinse peste parterul boltit in leagan, cele patru colturi fiind sprijinite de contraforturi masive.


Intrarile spre caturile superioare, situate pe latura apuseana, erau accesibile initial numai prin scari mobile, acum insa turnul din sud este legat de coridorul de aparare al bastionului si al turnului de sud printr-o platforma aflata in fata acestui turn la cel de-al treilea nivel, spre care urca doua scari de lemn. Intre turnul de poarta si cel din sud se deschide o intrare pentru pietoni, cu usa din lemn armata cu benzi de fier late de 10 cm, spre care duc scari largi de piatra, in curte pamantul fiind mult ridicat fata de exterior.


Panta abrupta din vest, mai putin expusa atacului, a fost intarita in secolul XVII, printr-un zid rectangular, ce cuprinde sectorul nord-vestic al incintei, doua turnuri devansate, plasate in nord si vest (cel din nord, cu trei nivele fiind construit in 1630 de catre arhitectul Johann Hartman, turnul de vest, cu patru nivele, ridicat in 1648-49). Turnurile cladite pe panta platoului sunt mult mai inalte in exterior decat in incinta, unde al doilea cat al lor se afla la nivelul solului. In al treilea nivel se intra din coridorul de aparare ce inconjura incinta pe latura interioara, unde se aflau gurile de turnare si meterezele situate la 1,30 m sub coroana zidului. Ambele turnuri din secolul XVII au coridoare de aparare cu parapet de paianta, ulterior imbracat in scanduri. Nivelul superior al turnului de vest, cu mici ferestre spre nord si sud, iar in coltul de nord-est cu un orificiu pentru evacuarea fumului din vatra, servea ca locuinta preotului in caz de asediu. Intrarile situate spre curte au tocuri de stejar, nivelele separate prin platforme din lemn sunt prevazute cu meterezele descrise mai sus.


In secolul XVIII s-a construit un al doilea cordon de zid in jurul cetatii, pastrat azi la inaltimea de numai un metru, cu lipsuri pe laturile de nord-est si sud-est. In incinta, coridorul de aparare a fost inlocuit printr-un sopron, acoperit intr-o singura panta, ce coboara de pe coroana curtinei catre un zid mai scund, ridicat la 3-4 m distanta de curtina, si avand 19 mari intrari dreptunghiulare., sopronul nefiind despartit de ziduri transversale si servind la adapostirea hambarelor de cereale. In 1970-71 cetatea a fost temeinic restaurata, reconstruindu-se coridorul de aparare al bastionului de est, iar dupa 1990 a intrat in patrimoniul mondial UNESCO.



Biserica Fortificata din Viscri - Obiective Apropiate



Localizare Biserica Fortificata din Viscri








Inscrie o unitate de cazare

Hotel, Pensiune, Complex Turistic, Vila, Apartament, Cabana, Han, Hostel, Motel

Catalog Descopera Romania

Inscrie un restaurant sau o pizzerie

Restaurant, Pizzerie, Fast Food, Cofetarie

Catalog Descopera Romania


Inscrie un pub, bar.

Pub, Bar, Cafenea, Ceainarie

Catalog Descopera Romania